Târfele să facă gât cu paşaportul în mână

Pornind de la memorabila cugetare a mai tinerilor şi mai inspiraţilor Paraziţi, Molarul a citit cu un zâmbet complice următoarea fantezie sexuală descrisă de Vadim Tudor:

"Emil Boc a fost filmat de Serviciile Secrete, din ordinul lui Traian Basescu, care il santajeaza, astfel, pe Piticul Porno. Casetele au fost inregistrate de peste drum de apartamentul de pe Calea Victoriei si il infatiseaza pe Boc facind sex cu tot felul de curve, dar si excitindu-se in timp ce se uita la doua lesbiene - probabil dansatoare rusoaice, pescuite dintr-un bar din apropiere."

Deci Boc regulează "tot felul", ceea ce e de bine, când te gândeşti că în alte fantezii ale aceluiaşi scelerat, Băse e impotent, iar Tăriceanu homosexual. Detaliul interesant este cetăţenia dansatoarelor lesbiene. Ele ar putea fi, dar poate nu sunt, rusoaice. Cum le-a citit domnul Medicamente? Probabil curvele făceau sex lesbian cu paşaportul în mână.

Pacepa: Sindicatele conduceau Dacia în direcţii greşite

Pacepa, acest Elodia al Statelor Unite, dispărut-şi-nemuritor, azi-îl-vedem-şi-nu-e, scrie un articol în WSJ despre ce naşpa e când fabricile de maşini sunt conduse de stat. În prima fază, trădătorul povesteşte cum Ceauşescu l-a pus şef la Dacia şi îşi exprimă convingerea că 1. fabrica era prost condusă (ca şi cum Dacia ar fi mers în pierdere), şi 2. nu era vina lui, ci a proprietăţii de stat (ca şi cum proprietatea de stat din ţările democratice e totuna cu moşia personală a lui Ceauşescu, Pacepa şi tot neamul lor). Trepanatul ăsta (dacă într-adevăr mai trăieşte) nu a înţeles că în orice regim, dacă ceva merge prost, este vina managerului, adică chiar a lui.
Cel mai semnificativ pasaj mi se pare totuşi acesta: [...] the radio, right side mirror and backseat heating were dropped. Other "unnecessary luxuries" were soon eliminated by the bureaucrats and their workers' union that were running the factory. Adică nu vacile de Ceauşescu şi Pacepa tăiau şi spânzurau. Nu-nu, sindicatele de sub comunism erau atât de puternice, ca făceau maşinile după cum voiau muncitorii. Aşa e când scrii un articol din burtă, pretinzând că eşti Pacepa, fără să ai habar de comunism şi având de scris până mâine 3000 de cuvinte despre ce gravă e problema cu sindicatele în SUA.

M-am râs

În Dilema Veche citesc același banc slăbuț de două ori în două săptămâni.
Primul sună așa: Săteni este un sătuc sărac. Criza ajunsese acolo înainte de a începe aici. [...] Pînă într-o zi, cînd în sătucul lor a apărut un străin. A tras la motelul din capul satului şi a întrebat de o cameră.[...] – Cît costă camera? – a întrebat străinul, uşor rezervat. – Un milion – i-a răspuns recepţionerul, cu cel mai mieros glas de care era în stare. – Bine, uite un milion, dar mă duc să văd şi eu camerele, se poate? [...] Nici n-a apucat străinul să intre în prima cameră, că recepţionerul a şi zbughit-o la biserică, pentru a plăti datoria de la înmormîntarea soacrei sale, Dumnezeu s-o ierte! Fericit, preotul nu a aşteptat să plece recepţionerul şi a dat fuga la magazinul sătesc, unde nu mai avea de mult credit şi unde şi-a plătit datoriile cu milionul de la recepţioner. [...] Nea Gheorghe s-a dus pe poteci, numai de el ştiute, la Veta, prostituata satului [...] Veta şi-a făcut o cruce mare, i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru această minune şi a dat fuga la hotel. Aici îşi agăţa ea clienţii în vremurile bune, dar nemaiavînd bani, hotelierul n-o mai primise de mult. I-a dat acestuia hîrtia de un milion şi a plecat, anunţîndu-l că va reveni diseară „la lucru“.[...] În timp ce hotelierul admira hîrtia de un milion, a coborît şi străinul: – Nu-mi place nici o cameră, mă duc să caut mai departe, a spus el sec, luîndu-şi înapoi hîrtia de un milion.
Al doilea, scris de Sever Voinescu, ar fi așa: Un tip cu bani – să zicem, un magnat rus ori un şeic – intră într-un hotel şi vrea să vadă camerele. Lasă la recepţie o bancnotă de 500 de euro şi porneşte, însoţit de valet, prin hotel. Directorul hotelului, presat de datorii, înşfacă bancnota fără să se gîndească prea mult şi se duce la firma de catering să-şi achite datoria. Directorul firmei de catering se bucură, evident, dar nu pierde timpul: ia bancnota şi se precipită spre crescătorul de animale. [...] Zi mare şi pentru prostituată – avînd bancnota de 500 de euro, se poate duce la hotelul din centru să achite datoria discretă, dar fermă pe care o are la hotelier, pentru folosirea elegantelor camere în exerciţiul profesiei. Astfel, bancnota ajunge din nou pe tejgheaua recepţiei. Tocmai la timp, pentru că bogătaşul posesor de cash termină turul camerelor hotelului. E nemulţumit de ceea ce a văzut, îşi ia cei 500 de euro înapoi şi iese.
După cum ați putut vedea (dacă nu ați adormit de plictiseală), a fost o zi mare pentru mama lui Sever Voinescu, care avea o datorie la motelierul din comună. Admirabilă atitudinea lui Voinescu de a nu citi gazeta la care scrie și de a-și ignora colegii, dar dacă nu e pe fază, or să îi ia colegii fața la limbi date Israelului.

Terapia cu Dude

Nu mai aveam speranțe prea mari să citesc ceva cu noimă în Revsta 22, când Băse sau vreun subordonat de-al lui a comandat o înnămolire completă a așa-zisului prinț Radu Duda. (Așa zis, pentru că nu poți deveni prinț când vrea Regele, dacă nu permite statutul Casei Regale.) Înnămolirea o fi tristă, nedeontologică, la comandă etc., dar am găsit niște idei interesante și probabil adevărate. Una la mână, prințul era persoană de sprijin a Securității, ce-o fi însemnând și asta. (Moment în care Andreea Pora bagă și poză cu tabelul de la Secu. Își dă silința, femeia.) A doua, e mai tânăr cu 10 ani decât nevastă-sa. A treia, și cea mai sinistră: prințul și-a întâlnit prințeasa în timp ce practica artterapia. Artterapia? De ce nu purificarea apei prin trecerea pe sub piramidă? Ce fel de prințesă avem? Ce fel de casă regală?

I-au prins pe jurnaliștii lui Pește în curul gol

Chiar acum, în Chișinău are loc o manifestație publică de amploare. Alaltăieri au fost alegeri și voturile încă nu au fost numărate, așa că v-ați aștepta ca Republica Moldova să fie plină de jurnaliști români, care să ne țină la curent. Și totuși nu e picior de deontolog sau fătucă.
Probabil Republica Moldova era la fel de periculoasă precum Gaza. Se moare de plictiseală acolo, nu e Bamboo, nu e Dorobanți. E boring. TVR are un cameraman, trustul Intact are un domn la telefon, Realitatea nu are pe absolut nimeni. ProTV, care până de curând avea o întreagă televiziune în oraș, nu a prezentat decât imagini de la alții. De radiouri nu are sens să vorbim - bebelușelor, dans!
În ziare, culmea nesimțirii: se vorbește de prima revoluție transmisă online. Nu merg telefoanele, nu merge netul, dar cumva știrile sosesc la jurnaliștii găozari pe flicăr și pe tuităr. Pentru a pătrunde un astfel de paradox trebuie să fii un mare leneș. De fapt, nu știm dacă e revoluție sau frăsuneală, dar știm că țara noastră a prăsit prima generație de reporteri pe gugăl.
Să nu uit: îl vreau pe agentul FSB Voronin lângă Jiji. Ca în interbelic, rusa va fi limbă oficială în localitățile unde barbarii nu vor dori să învețe o limbă civilizată.